Valentin S. Vârtan
"Companionul Solomonar"

Cartea II - "Bazilica"

~ II.02. Meșterul Arhitect ~


Marcus Vitruvii Pollionis
"De Architectvra - Libri Decem" (1649)

Meșterul de lucrări, care este și arhitectul lucrării, are asupra sa, virga geometrica, adică vergeaua de 1,30 m sau de 24 de degete duble, sau de 4 picioare. Aceasta este instrumentul său de măsură.

Fiecare ucenic care ajunge pe șantier, trebuie să afle de la Meșter, că : "Nimeni să nu-și murdărească vreodată mâinile, construind o închisoare !"

La începutul orcărei lucrări de construcție se instalează atelierul, imediat după ce apar pe șantier, dulgherii. Dacă nu există posibilitatea cumpărării sculelor, se amplasează și forja ce va produce sculele pentru cioplit și tăiat.

Eu recomand studentului solomonar ca toate cele zece cărți ale lui Vitruvius ("Ten Books On Architecture") să fie un bun Început pe Calea Cunoașterii în momentul conceperii unei Idei, care să genereze atât Modelul unei Biserici, cât și a unei construcții simple, cum ar fi o casă. Meșterul oricât de meșter ar fi, are de învățat cât trăiește, pentru că lucrurile sunt într-o continuă mișcare și schimbare.

Mesajul Primei Cărți (a lui Vitruvius) este un îndemn sănătos, care poate fi considerat valabil în toate timpurile :
"ut habeatur ratio firmitatis, utilitatis, venustatis" ("să dea socoteală despre soliditate, utilitate, (și de) latura venusiană"). Unii au tradus această a treia condiție, ca "frumusețe" sau "estetică", însă studentul solomonar a învățat deja că un lucru venusian ascunde mult mai multe valențe decât îl percep arhitecții zilelor noastre. Când Vitruvius scrie clar despre venustasis, numai cei nefamiliarizați cu viziunea astrologică despre Viață și Univers, pot avea impresia că aceasta s-ar traduce la modul simplist de estetică, frumusețe ... Caracteristica venusiană are o paletă mult mai largă de sensuri subtile.

Vitruvius mai spune în continuare că proiectarea unui edificiu, chiar dacă ține cont de scopul în sine, (ratiocinatio), are în vedere încă din start și materialele ce le avem la îndemână, precum și a modului cum pot fi ele prelucrate eficient (fabrica et natura), ceea ce înseamnă că, la rândul lor, pre - rechizitele proiectării edificiului nu pot fi complete fără acest fundament. Proiectarea nu numai că nu-și are sensul fără cunoașterea materialelor și a modurilor elementare de construcție. Mai mult, acestea fiind natura, fundează chiar arhitectura, adică o ancorează în seria gesturilor originare.

Vedem, așadar, că logica lui Vitruvius, chiar din prima sa Carte, este explicită, chiar limpede : întâi se definește arhitectura și proiectarea, prin ceea ce trebuie să știe arhitectul, apoi acestea se fundează pe Natură, prin fabrica.

Vitruvius insistă de altfel, asupra faptului că nu a greșit ordinea (capitolelor) acestei cărți : "Căci cartea întâi nu învață de unde s-a născut arhitectura, ci cum s-au ivit obârșiile clădirilor și prin ce mijloace au crescut și s-au dezvoltat treptat, până la gradul la care au ajuns acum."

Cele trei condiții (firmitas, utilitas, venustatis), incontestabile (încă !), sunt apoi detaliate sumar în paragrafele următoare :

"(I,6,8) Condiția de soliditate : va fi realizată prin adâncimea fundamentelor până la un strat solid și prin alegerea chibzuită, fără zgârcenie, a materialelor.

(I,6,9) Condiția de utilitate : printr-o împărțire corectă care să îngăduie folosirea fără piedici a încăperilor și o distribuție corespunzătoare [potrivită] și măsurată [cu măsură] a fiecărui fel de edificiu [a fiecărui gen], după orientarea lui.

(I,6,10) ... cea de frumusețe : când aspectul (species) lucrării va fi plăcut (grata) și elegant (elegans), iar relațiile de mărime (commensus) ale părților componente (membrorum) vor corespunde dreptelor(corectelor) rațiuni ale asemănării (symmetriarum rationes)."

Acest ultim paragraf (I,6,10) redat mai sus, este o traducere uzuală pe care am preluat-o și eu, dintr-un buletin de comunicări (tradus din limba engleză) redat pe Internet.

Traducerea din latină a cuvântului "commensus" înseamnă în limba română proporție, iar "symmetriarum rationes" s-a tradus prin, rațiuni ale simetriei. Fraza este preluată (probabil) din textul latin al ediției lui Fra Gocondo, Venice, la Cartea lui Vitruvius, care însă din punctul meu de vedere, se traduce în limba română, astfel : "... condiția venusiană : (rezultă - n. pers.) când aspectul lucrării va avea grație și eleganță, iar proporțiile părților componente (din întreg - n. pers.) vor corespunde riguros raționalului (equidem rationabilis)". Matematic vorbind, simetria față de o dreaptă x y, devine axă de simetrie a unei figuri, atunci când, îndoind figura după dreapta x y, face ca o parte situată de o parte a axei să coincidă cu partea situată în cealaltă parte a axei. Ca și cum pe axa x y am așeza perpendicular, o oglindă.

De fapt, nu am nimic de obiectat asupra principiilor arhitecturii moderne, ci doar vizavi de traducerea textului vitruvian. Cred că Vitruvius a dorit să ne transmită că viziunea generală de eleganță și de grație a unei construcții, trebuie să țină cont de un aspect mai complex, explicând și cum anume : "proporția trebuie să rezulte atât din rațiunile de asemănare (cu Universul), dar și dintr-o anumită finețe a execuției (în rezonanță cu Modelul Naturii".

Din câte știu, în limba latină vorbită chiar și pe vremea lui Tiberiu, nu au existat cuvinte sau expresii în care litera y (i grec), să fi avut un înțeles. Cred așadar, că Vitruvius a vrut să ne transmită că trebuia să existe o rațiune în transpunerea măsurilor, adică să se țină cont de anumite artificii cunoscute doar de meșteri, în ce privește proiecția unor elemente din natură în planul și spațiul arhitectonic ce urmează a fi construit. Un astfel de artificiu ar fi în zilele noastre, găsirea Secțiunii de Aur pentru fațade pentru respectarea grației și eleganței, dar și corelarea elementelor cu întregul ("comensus membrorum").

Continuând cu exemplificarea artificiilor întrebuințate de către arhitecții antici, putem să-l amintim și pe acela al Proporțiilor Solare, în care erau căutate doar anumite măsuri pentru planului fundației : adică, dimensiuni de tipul 12 x 11. Dacă împărțim 12 la 11, avem 1,090909 ... o proporție solară, benefică. Oricare cercetător ezoteric știe că acest șir 090909, având Unitatea în față, aduce construcției un aport de vibrație divină, care conferă construcției atât soliditate, dar și proporționalitate, precum și acel spect venusian, adică plăcut ochiului.