Valentin S. Vârtan
"Companionul Solomonar"

Cartea III - "Calfele"


~ III.01. Sefirota von Welling ~

Sefirotele sunt de fapt, Scheme ce ilustrează modul cum funcționează și interacționează Universul Spiritual cu cel Material. Ele sunt construite în baza descrierilor din anumite texte impregnate cu ceea ce se numește în zilele noastre, drept ... cunoaștere subtilă.

O bună înțelegere a acestor Scheme, este foarte necesară calfei solomonare, deoarece punerea în operă a unei construcții monumentale, trebuie să includă și o raportare a Lucrării Materiale cu Universul Spiritual, ce poartă cu acest prilej și Mesajul în sine a Lucrării, ca Operă Completă.

Sefirota explică semnificația tuturor literelor alfabetului, în deplină armonie cu heratica sunetelor scoase de vocea umană, respectiv vibrația și intonația fiecărui cuvânt.

Dacă sefirota ce urmează a fi explicată, a fost des folosită de către alchimiști, acest lucru nu înseamnă că ea nu poate fi utilizată în tot ce exprimă Arta Regală, calea urmată de Constructori.

Calfele Școlii Solomonare au utilizat sefirota și semnificațiile ei ori de câte ori utilizau o Marcă sau un Mesaj transmis dactilonomic. Spre exemplu cuvântul Circle (Cerc), vedem că are în componența sa cuvintele care-l compun. Fiecare măsură a cuvântului are o semnificație importantă, dacă vom analiza acest lucru după schema Summae Arcanumi. (Circle = 20.1.200.20.30.10).

Prelucrarea fierului, combinațiile aliajelor pentru clopote, alcătuirea sticlelor pentru vitralii, toate au în rădăcina cunoașterii, aceste combinații numerologice explicate în Sefirotă. Mi s-a părut important deci, să prezint aici, Sefirota von Welling (alias Gregorius Aglus Sallwigt – "Opus Mago-Cabalisticum", Frankfurt, 1719), mai înainte să încep să descriu semnificațiile din Summae Arcanumi.


Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1719
(clic pe imagine pentru rezoluție maximă)

Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1719
(clic pe imagine pentru rezoluție maximă)

Georg von Welling
"Opus Mago-Cabbalisticum
et Theosophicum",
Frankfurt & Leipzig, 1784
(clic pe imagine pentru rezoluție maximă)

Von Welling a conceput Sefirota care-i poartă numele, după ce s-a inspirat din capitolul XXV al Cărții secrete a lui Enoh, "versiunea slavonă" de la Belgrad. Nu se știe cu precizie în ce context a avut la îndemână un exemplar din această carte apocrifă, socotită la acea dată de către Biserică, o erezie. Autorul o explică cu ajutorul limbajului alchimico-cabalistic, nu ca un moft sau ca un pretext ascuns, ci pentru că limbajul demotic de la acea vreme era destul de sărac în a exprima anumite conexiuni hieratice ce există între Spirit și Materie ...

Sefirota lui Welling, încearcă să explice că Alchemia Mundi (procesul Facerii Lumii) a rezultat ca urmare a voinței lui Dumnezeu, iar existența spirituală a omului - desfășurată în Polul Materiei - tinde neîncetat, către Perfecțiunea Lucrării Divine. În Lucrarea Magisteratului, alchimistul imita în practică această Schemă, pentru un scop egoist de obținere a Pietrei și a Elixirului. Piatra Filosofală i-ar fi permis acestuia să transmute materia grosieră - cum ar fi plumbul, mercurul sau fierul - în aur, iar cu ajutorul aurului să dețină Puterea. Scoria reprezenta balastul Pietrei, care de fapt, era Materia Adevăratul Elixir, ce putea fi utilizat la supunerea Timpului și a Spațiului, adică a prelungirii la infinit a vieții sale. El avea convingerea că ajungând la un stadiu de Demiurg, putea corecta anumite lucruri rele din Lumea Fizică. Frăția Solomonară a studiat aceste lucruri ca pe niște simple aplicații, deoarece Știința în sinea ei, rămâne o Aplicație ... unde adesea Diavolul își vâră coada, iar un Meșter nechemat riscă de dragul aurului, Pactul cu acela, adică un Drum fără Întoarcere.