Originile Franc-Masoneriei si ale Catolicismului

Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
și ale Catolicismului"


Introducere la prima ediție română

Uneori o introducere este lungă și plictisitoare.

Această carte însă trebuie puțin deslușită pentru cititorul român mai puțin avizat cu astfel de manuale inițiatice. Așadar, putem afirma că avem în față un manual inițiatic, unde Max Heindel face o sinteză pentru studenții săi, a versiunii masonice a Bibliei.

Am avut ocazia să cunosc Învățătura Rozicruciană, chiar de la urmașii spirituali ai autorului, prezenți și în zilele noastre la Oceanside (U.S.A.). De asemenea, am întreprins o cercetare amănunțită și asupra originilor și a conceptelor Francmasoneriei Speculative din zilele noastre. Am înțeles de ce, Învățătura Creștin-Ortodoxă și cea Romano-Catolică s-au delimitat radical, încă din perioada interbelică, de aceste concepte.

Biserica a deținut documente informative pe care nu a socotit necesar să le facă publice. A lăsat mână liberă gnosticilor, teozofilor, masonilor, să-și ducă ipotezele și speculațiile până la final. Apoi, nu știm de ce, așa ca și din întâmplare, de prin biblioteci uitate de timp, apar manuscrise originale care contrazic radical multe concepte ce se doresc ... revoluționare. Să mă explic, totuși.

Până pe la mijlocul secolului XX, Societățile Secrete s-au comportat în planul Cunoașterii, ca și cum nu au avut acces, spre exemplu, la cărțile ( apocrife ) ale lui Enoh ! De fapt, prima apariție publică și relativ integrală a acestor cărți, s-a produs abia în 1917 la Londra, dată la care Max Heindel scrisese și publicase deja, Originile Franc-Masoneriei ( februarie 1914 ) ...

În zilele noastre, Versiunea Masonică a Bibliei a ajuns într-o veritabilă fundătură la capitolul credibilitate.

Cred că ar fi fost onest dacă cineva, ar fi recunoscut că după ultimele descoperiri de la Marea Moartă, ?Versiunea? își are rezervat un loc definitiv, în categoria genului speculativ. S-a trecut însă totul sub tăcere. În zilele noastre, mulți masoni mai tineri, nici măcar nu au auzit despre existența acestei Versiuni ?

În ceea ce-l privește pe Max Heindel, am convingerea că el a crezut în Versiunea Masonică de interpretare a Bibliei, fără să țină cont că poate într-o zi, se va rostogoli în capcana naivității. Cât despre actualii discipoli ai Asociației Rozicruciene, aceștia pur și simplu refuză orice dialog pe această temă. Preferă să trăiască în mirajul oferit de niște ipoteze ale unui trecut fără acoperire documentară.

Ea se baza așa cum vom vedea citind această carte, pe ipoteza îndrăgită în secolul trecut ( foarte la modă în toate Școlile Inițiatice ! ), că Eva l-a născut pe Cain, în urma unei legături cu îngerul Samael, ambasadorul Lumii lui Lucifer.

Apar apoi, alte povești întortocheate și foarte originale, ale Genezei Vechiului Testament ...

În zilele noastre, o dată cu descoperirea unor documente foarte vechi, aceste povestiri ce alcătuiesc Versiunea Masonică, au căzut definitiv în derizoriu ... Totuși, am considerat necesară o astfel de traducere pentru cititorul de limba română. Pentru că trebuie să învățăm din trecut și din greșelile altora !

Pe timpul traducerii, am avut în față cartea atât în original în limba engleză, cât și ediția în limba franceză din 1974, pe care am considerat-o mai apropiată de limba noastră.

Școala Solomonară mulțumește pe această cale traducătoarei, pentru stăruința de a da cuvântului formula cea mai eligibilă, având totuși în lucru, o carte cu dificultăți majore de traducere.

Stăruința și eforturile noastre au fost întreprinse pentru ca cititorul de limbă română să aibă mai multe modele de comparație, atunci când este interesat de Calea Cunoașterii.

Dacă cineva se întreabă, DE CE, toate aceste eforturi pentru o teorie căzută oarecum în dizgrație, tot noi îi răspundem : - "Pentru ... propria-i Dumirire", cum spunea cândva, regretatul Nae Ionescu. Lucrarea de față rămâne indiscutabil, un material deosebit de interesant pentru cercetătorul spiritual.

Trebuie știut faptul că Max Heindel ( n. 1865 ? d. 1919 ) este și autorul "Cosmogoniei Rozicruciene", a "Mesajului Astrelor" ... ( dar și a mai multor lucrări ), în care de asemenea, m-am implicat când s-a pus problema traducerii lor în limba română.

Primele două lucrări rămân însă, esențiale și de referință, pentru cel care este interesat într-un mod mai special, de Mistica Cunoașterii Rozicruciene. Max Heindel rămâne un autor remarcabil de literatură ezoterică. Lucrările sale, au o anumită legătură între ele și din această cauză este bine să fie citite ; măcar cele sus ? amintite ...

Ca să le pătrundem Mesajul, trebuie inevitabil să le studiem cu mare atenție. Spre exemplu, chiar de la începutul acestei cărți, autorul vorbește despre "Perioada lui Saturn". Cine nu a citit "Cosmogonia Rozicruciană", s-ar putea să nu înțeleagă la ce face trimitere Max Heindel, când amintește despre această Perioadă al Începuturilor Lumii.

Însă, în lucrările sale, găsim unele informații mai greu de digerat.

La Capitolul VIII ( Calea inițierii ), autorul impregnat sau poate doar influențat de Versiunea Masonică, face unele speculații chiar năstrușnice pentru urechea cititorului român, atunci când se lansează în explicarea Simbolului Văduviei. Pentru limba engleză, nuanța nu este chiar atât de strigătoare ( "la Cer !" ), cum apare ea în limba română.

În DEX-ul Limbii Române, cuvântul "văduvă" provine din latinescul "veduua", care desemnează o femeie care și-a pierdut ( "prin moarte" ) bărbatul. Vechii evrei asociau acestui tip de văduvie, termenul "Nain".

Prin urmare, cititorul român va înțelege mai puțin, perseverența lui Max Heindel ( și a adepților săi ), de a insista asupra interpretării speculative a acestui cuvânt, pe marginea căruia a fost țesută intriga, așa zisei Versiuni Masonice. Este ciudat, pentru că și în limba engleză, ca și în cea franceză, cuvântul văduvă are același sens ca și în limba română. În limba engleză există însă cuvântul "grass widow", o asociere cu sensul de "văduvă de paie", adică o femeie despărțită în afara cadrului canonic, așadar doar sub aspect social, care din nou, nu are aceeași conotație cu femeia căreia i-a murit bărbatul. Simplul cuvânt widow, apare însă utilizat ca atare și cu dublu sens, în conversațiile curente presărate cu jargoane. Dacă Masoneria și-a luat libertatea de a face analize demotice folosind jargoanele ca puncte de plecare în astfel de interpretări, atunci chiar că nu mai avem nimic de comentat !

La vechii evrei acestei libertăți ale femeii i se asocia termenul "Naioth".

De altminteri, aproape în toate limbile europene, pentru o femeie părăsită de bărbat este utilizat termenul uzual și foarte nuanțat, de "femeie despărțită de bărbat" ( divorțată ).

Este neobișnuit, pentru că Biblia nu arată nicăieri că Eva ar fi fost văduvă sau divorțată. Nu avem nici măcar documente apocrife care să susțină această teză. Fără probe sau documente originale, această Versiune rămâne în continuare, o speculație ieftină, rulată atât în Școala Masoneriei Speculative, cât și în Școala Teozofică, din care s-a alimentat cu Informație ( din plin ! ) și Max Heindel.

O altă idee mai ciudată, vehiculată în Cap. IX, Armageddon, este povestea cu împărțirea sexelor.

Eu consider că împărțire în două sexe nu putea să fi avut loc în nici un caz, în timpurile legendarului Melchisedec, Rege al Salemului, așadar pe undeva prin anii 1.700 Î. d. Chr. Posibil ca, ori prin Biblia Masonică, ori prin cronologia lui Max Heindel să se fi produs o încurcătură !

De la Adam până la Noe avem Nouă Patriarhi, iar de la Noe până la Avraam, avem zece. Avraam înainte de a face Legământul cu Dumnezeu, a adus zeciuială lui Melchisedec ( Geneza 14:17-20 ).

Legat de cele două nume, Biblia narează în paralel și întâmplarea cu Sodoma și Gomora, orașe care au fost pedepsite datorită practicilor sexuale abuzive, atât între cele două sexe, cât și practicilor sexuale în rândul persoanelor de același sex ...

Prin urmare, până la Avraam , ne-am înmulțit precum euglena verde, iar de la el încoace, apare divizarea sexelor. Cam așa am înțelege, din Biblia Masonică comentată de Max Heindel !

Dacă lucrurile stau altfel, dacă pivnițele de sub grajdurile lui Irod, au adăpostit documente care să susțină Teza Masonică, cred că a sosit timpul să ni se prezinte și nouă, existența unor astfel de lucruri. Altminteri ...

Literatura ezoterică în ansamblul ei, este și rămâne de fiecare dată o provocare pentru cei care pășesc pe Calea Cunoașterii. Nu am avut intenția de a fi caustic vizavi de operele lui Max Heindel. Am punctat doar două lucruri care mi s-au părut mai ciudate. Literatura ezoterică uneori ne dă bătaie de cap și ne cere foarte mult discernământ. Atunci, vor spune unii, de ce mai este nevoie să citim aceste lucruri ?!

Pentru că în anumite momente ale existenței noastre private, această literatură, poate fi un nou Început. Dacă avem și puțin discernământ, acest Început poate fi unul Bun, chiar Constructiv pentru noi înșine !


Valentin S. Vârtan,
Arad, România, U.E.
( iulie 2007 )

copyright © july 2007