Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
și ale Catolicismului"


~ Capitolul VII - Piatra Filosofală : ce este ea și cum este făcută ea ? ~

Cei care au studiat scrierile vechilor alchimiști au fost întotdeauna atrași de tot ceea ce se leagă de Piatra Filosofală și de procesul transmutației metalelor inferioare în aur.

Aceste afirmații cer autorului învățături directe cu privire la acest subiect de maximă importanță. Cum ne aflăm la începutul unei Noi Ere, în timpul căreia acest giuvaer prețios și toate aceste puteri vor fi dezvoltate și vor fi moștenirea unui număr mare de persoane, știm că este important să dezbrăcăm subiectul de toate aceste mistere care îl înconjoară și de a vorbi în termeni clari. De asemenea, toți cei care doresc să-și dea osteneala, căci aceasta necesită o muncă foarte dificilă, nimic fără valoare neputându-se obține fără a pune preț, pot ajunge să cunoască modul de a construi acest giuvaer prețios.

Suntem învățați încă de la început, că Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul ; adică, Tot Universul. Să înțelegem că această mare forță creatoare se exprimă fie ca voință, fie ca imaginație. Prin imaginație, Marele Arhitect al Universului, trebuie înainte de toate să vizualizeze toate lucrurile actuale și, prin voința Sa, atomii fizici fură ordonați și aranjați în Matricea Gândirii, punând gradat universul în mișcare, așa cum îl imaginase Creatorul. Acest proces nu a atins încă apogeul, dar va continua până când totul va ajunge la perfecțiune, precum este prevăzut în planul original.

Ierarhiile Divine care au executat Planul Marelui Creator folosesc aceeași forță creatoare dublă când modelează cristalele regnului mineral, frunza plantei sau forma animalului. Imaginația lor puternică vizualizează în Regiunea Arhetipală a Pământului ceea ce doresc să creeze și voința lor modelează materia brută în această matrice, până la forma fizică dorită.

Omul ca spirit, posedă o putere creatoare asemănătoare și în timpul anilor, sub călăuzirea lui Dumnezeu, a învățat să construiască corpuri de o valoare din ce în ce mai mare, ca instrumente ale expresiei sale. Dar în pelerinajul său prin materie, se angajă în scopul de a face din ea o Inteligență Creatoare, cu totul independentă. Pentru a-și atinge acest scop, a fost necesar ca la momentul potrivit, să se emancipeze de sub tutela lui Dumnezeu, pentru a învăța să creeze, nu numai pentru el însuși, dar de asemenea, și pentru a ajuta și instrui semenii săi, în Marea Şcoală a vieții.

Pe parcursul evoluției sale, omul a fost puțin câte puțin iluminat asupra misterelor vieții ; totuși, acum câteva secole, viața și libertatea erau puse în pericol pentru cei ale căror păreri erau prea avansate, în comparație cu ideile acceptate. Pentru acest motiv, alchimiștii care au studiat mai profund decât alții, au fost forțați să ascundă învățăturile lor într-un limbaj alegoric și simbolic. Învățăturile lor privind evoluția spirituală a omului și folosirea termenilor : sare, sulf, mercur și azot - care pentru public erau o mistificare, erau totuși fondate pe adevăruri cosmice luminoase pentru inițiat. Astfel, învățăceii Învățăturilor Rozicruciene care au studiat cum a apărut lumea și procesul de creație gradată, nu vor avea nici o dificultate pentru a înțelege corect limbajul alchimic.

Mai întâi, știm că a fost o vreme când omul în formare era hermafrodit, masculin și feminin în același timp, capabil să-și reproducă el însuși corpul fizic și ne amintim că în acest moment era sub anumite aspecte ca o plantă. Conștiința sa era asemănătoare celei unui somn fără vise, adică asemănătoare cu cea a plantelor. Energia vitală pe care o absorbea în corp nu era folosită decât pentru a crește până în momentul propagării ; când un nou corp înmugurind, era aruncat pentru a crește la rândul său separat. Nu exista stimulent care să-l împingă să acționeze, și dacă ar fi existat, omul nu ar fi avut intelect care să-l ghideze.

Pentru a elibera Umanitatea din această condiție negativă, jumătate din Forța Creativă a fost dirijată spre Înalt sub călăuzirea îngerilor, în scopul construirii unui laringe și a unui creier, pentru ca omul să poată învăța să creeze cu ajutorul gândirii ca toate ierarhiile divine și să exprime Gândirea Creatoare prin Cuvânt. Astfel, omul încetă să fie fizic hermafrodit și de atunci nu mai posedă decât un singur sex. Nu-i este posibil să creeze de unul singur, cum fac plantele hermafrodite, nici în sensul psihic, cum fac Elohim, ierarhiile bisexuale după imaginea cărora a fost creat la începuturi. Astfel, el ocupă momentan o poziție intermediară.

În perioada în care jumătate din forța sexuală a fost deturnată în intenția de a construi creierul, oamenii erau slabi și nu știau să-și depășească condiția existenței lor. Nu conștientizau nici chiar greutatea, și dacă n-ar fi venit ajutorul din exterior, Rasa ar fi pierit. Astfel, Îngerii Lunari care erau Gardienii Umanității, grupau oamenii în temple mari, când liniile forței interplanetare erau propice fecundării și astfel perpetuară rasa. Se decise că atunci când creierul va fi constituit complet, Domnii lui Mercur, Frații mai Vârstnici ai Umanității Prezente care excelau în inteligență, să ne învețe modul folosirii intelectului și să-l facă real-creator, astfel să nu se mai depindă de procedeul bazat pe separarea sexelor ce există acum. Astfel, prin munca acestor două Ierarhii Mari, am fost ridicați de la inconștiență la Primul Stadiu al Inteligenței Creatoare.

Dar acest plan a fost stricat de spiritele lui Lucifer, Întârziații Umanității ai Perioadei Lunare, care locuiesc acum pe planeta Marte. Le trebuia un creier fizic, dar erau incapabili să și-l creeze singuri. Învățară omenirea că un corp nou putea fi creat în orice moment prin cooperarea celor două sexe și pentru a da un stimulent, ei inoculară Umanității natura pasională pe care o avem astăzi.

Astfel, deci, din punctul de vedere al vechilor alchimiști, Îngerii Lunari care guvernează mareele sărate, au fost desemnați prin cuvântul "sare". Ei descoperiseră că o anumită cantitate de sare în sânge era necesară procesului mintal și că un exces de sare în sânge provoacă nebunia, cum o dovedește experiența marinarilor naufragiați ce au înnebunit, bând apa mării ce conținea Elementul Lunar, sarea. Astfel, ei au stabilit un raport între Lună și Intelect.

Spiritele luciferiene ale focului, care au avut o contribuție atât de vătămătoare în evoluția omului, fură asociate Elementului Aprins "sulful". Alchimiștii ne spun că omul devine inconștient și moare dacă inspiră încontinuu acest element ; astfel, omul muri și deveni inconștient Lumilor Spirituale, acceptând învățăturile inspirate de spiritele lui Lucifer.

După ele, Metalul Mercur este cel mai iluzoriu dintre toate metalele. El penetrează și se evaporă în numeroasele substanțe cu care vine în contact ; în consecință, ei îl compară Domnilor lui Mercur, maeștrii în descoperirea secretelor naturii prin intelect. Mercurul este capabil să elibereze Spiritul din închisoarea fizică ( corpul fizic - n. trad. ).

Prin procesul generării împlinite la momentul potrivit, sub supravegherea îngerilor, omul urma calea care îl conducea de la plantă la Dumnezeu, urmând marele drum al evoluției, așa cum a fost stabilit. Dar s-a rătăcit pe drumul deturnat al degenerescenței, împins de spiritele luciferiene, deci, el se află acum afundat și nu poate ieși, decât cu ajutorul celor mai avansați decât el.

Când începe să caute lumina și să o zărească, atunci el se află pe calea regenerării, ocrotit de Domnii lui Mercur care, prin înțelepciunea lor, îl conduc spre scopul dorit. Vom studia metoda definită de vechii alchimiști, atunci când vom fi rezumat în câteva cuvinte principalele puncte. Aceasta trebuie să fie bine fixată în spirit, pentru a aprecia valoarea a ceea ce urmează.

Forța creatoare folosită de Dumnezeu pentru a ține un sistem solar în manifestare, ca și forța utilizată de ierarhiile divine pentru a forma vehiculului fizic ale regnurilor inferioare pe care le guvernează ca spirit grup, se exprimă într-o dublă manieră ca voință și imaginație ; este aceeași forță creatoare unită a bărbatului și a femeii, care are ca rezultat crearea unui corp omenesc. La un moment dat, omul era bisexual și în consecință, fiecare ființă umană era capabilă să se înmulțească fără ajutorul aproapelui. Dar o jumătate din forța creatoare a fost deturnată temporar spre înalt, pentru a construi un creier și laringe care să permită într-o zi omului să creeze prin inteligența proprie, să formeze idei și să pronunțe Verbul atotputernic care va materializa Gândul.

Au fost Trei Mari Ierarhii creatoare care au participat la această transformare : Îngerii Lunii, care guvernează mareele, cu Elementul Sare, Spiritele lui Lucifer, venind de pe Marte cu Elementul Sulf și Domnii de pe Mercur, cu metalul cu același nume. Ei folosiră această reprezentare simbolică, pe de o parte, din cauza intoleranței religioase ce punea în pericol toată învățătura diferită de cea nesancționată de Biserica Ortodoxă a acelui timp și de asemenea, pentru că Omenirea în general, nu era pregătită să accepte adevăruri mai înalte. Aveau un Al Patrulea Element pe care îl desemnau prin numele de Azot, nume compus din prima și ultima literă a alfabetului limbilor noastre clasice, și sugera aceeași idee de "Alpha" și "Omega", o idee a infinitului care cuprinde totul. Aceasta se raporta la ceea ce știm acum despre Raza spirituală a lui Neptun, octava superioară a lui Mercur, și care este esența sublimă a Puterii Spirituale.

Alchimiștii știau că natura fizică și morală a omului a devenit prea grosieră, în virtutea instinctelor senzuale inculcate de spiritele luciferiene și, în consecință, era necesar un proces de rafinare și purificare pentru a elimina aceste trăsături, pentru a ridica omul la sferele sublime, unde splendoarea spiritului nu mai este întunecată de învelișul grosier care îl ascunde. Considerau că, corpul omenesc este un laborator și vorbeau de operații spirituale în termeni chimici. Ei constatară că acestea își aveau punctul de plecare și principalul punct de activitate, în măduva spinării, care formează legătura între cele două organe creatoare : - creierul - câmpul de activitate al Domnilor de pe Mercur ( spirite intelectuale ), și organele genitale - terenul spiritelor senzuale și pasionale ale lui Lucifer.

Şira spinării tripartită era pentru alchimiști creuzetul conștiinței :

- Ei știau că în regiunea marelui simpatic care guvernează funcțiile, jucând un rol în conservarea și bunăstarea corpului, îngerii Lunari erau activi, și acest segment a fost deci, desemnat ca elementul "Sare".
- Segmentul care guvernează nervii motori, care răspândesc energia dinamică acumulată în corp prin alimente, se află sub influența spiritelor luciferiene de pe Marte, și îl numiră "Sulf".
- Ultimul segment este cel ce înregistrează senzațiile aduse de nervi ; a fost numit "Mercur", pentru că se află sub influența ființelor spirituale ale lui Mercur.
- Contrar ideilor anatomiștilor, canalul spinal nu este umplut de un lichid, ci de un gaz asemănător vaporilor, ce se poate condensa când intră în contact cu atmosfera exterioară. El poate fi supraîncălzit de activitatea vibratoare a spiritului, până la punctul în care devine strălucitor și luminos ( Focul purificării și generării ). Este locul de acțiune a Marii Ierarhii spirituale a lui Neptun și este desemnat sub numele de "Azot" de către alchimiști. Acest "Foc spiritual" este diferit la toții oamenii ; luminozitatea sa este mai mult sau mai puțin mare, în funcție de gradul de evoluție spirituală a subiectului.

Când aspirantul la o viață superioară a fost instruit în aceste mistere simbolice, când a venit timpul să i se vorbească clar, îi vor fi comunicate învățăturile următoare, nu necesar în aceleași cuvinte. În orice caz, este făcut să înțeleagă și i se dovedește anatomic, că omul este legat de regnul animal și că sub acest grad de evoluție se află plantele. Ele sunt pure și inocente ; reproducerea lor se realizează fără pasiune, și toată forța lor creatoare se îndreaptă în sus, spre lumină, manifestându-se în forma florii, obiect de bucurie și frumusețe pentru toți cei care o contemplă. Totuși, plantele sunt incapabile de acțiune, căci ele nu au inteligență ; ele sunt inconștiente față de lumea exterioară și nu au liberul arbitru în acțiunile lor. Ele nu pot crea decât în lumea fizică.

Deasupra omului, în desfășurarea evoluției, se află zeii creatori, în plan spiritual și fizic. Şi ei sunt la fel de puri ca și plantele, căci toată forța lor creatoare este îndreptată în sus ; ea este utilizată după directivele inteligenței lor, și cunoscând binele și răul, aleg întotdeauna binele.

Între zei și regnul vegetal se găsește omul, ființă înzestrată cu inteligență, cu putere creatoare și liber arbitru, pe care îl poate folosi fie pentru bine, fie pentru rău. În prezent, el totuși, este dominat de pasiunea inoculată de spiritele luciferiene și trimite în jos jumătatea forței creatoare destinată luminii. În forul său interior, el înțelege că e rău, așa că ascunde în chip rușinos acest instinct creator și se simte exclus când acest instinct este scos la iveală. Această condiție trebuie modificată, înainte de a putea face cel mai mic progres spiritual. Astfel, este necesar să chibzuiască cu atenție similitudinea între planta castă și spiritualitatea pură a zeilor, care își dirijează toată puterea creatoare spre lumină.

În cursul evoluției, omul s-a ridicat deasupra plantelor, care au putere creatoare doar în lumea fizică și este asemenea zeilor, posedând puterea creatoare în cele două planuri, fizic și mental, și în plus, inteligența și liberul arbitru pentru a-l conduce. Acest lucru a fost împlinit, deviind jumătate din funcția sexuală spre înalt, pentru constituirea unui creier și unui laringe, organe care sunt întotdeauna întreținute de această doză de forță sexuală ce se ridică. Dar în timp ce zeii direcționează toată forța lor creatoare spre scopuri altruiste, prin puterea inteligenței, omul continuă să-și risipească o jumătate din moștenirea sa divină pentru a-și satisface dorințele. Așa că dacă vrea să devină asemenea zeilor, el trebuie să învețe să-și dirijeze toată energia sa creatoare spre înalt, pentru a fi utilizată și condusă în întregime de inteligență. Numai în acest fel, omul va deveni asemenea zeilor și va crea prin el însuși prin puterea spiritului său și a Marelui Verb prin care va putea pronunța "Fiat"-ul creator. Amintiți-vă că într-o zi ați fost hermafrodit ca și plantele și capabili să creați voi înșivă.

Aruncați acum o privire spre viitor, din perspectiva trecutului și înțelegeți că, condiția voastră prezentă uni-sexuală nu este decât o fază temporară a evoluției și că în viitor, toată forța voastră creatoare trebuie întoarsă spre înalt, în modul de a deveni un hermafrodit spiritual, capabil astfel de a obiectiva ideile voastre și de a pronunța Verbul Viu, care le va da un suflu, vibrând de energie vitală. Această dublă forță creatoare exprimată astfel de creier și laringe, este Elixirul Vieții care țâșnește din Piatra Vie a Filosofului hermafrodit spiritual. Procesul alchimic de ridicare și aprindere a acestui curent este împlinit în măduva spinării, unde se găsesc Sarea, Suflul, Mercurul și Azotul. Devine incandescent printr-o gândire elevată și nobilă, meditând la subiecte spirituale și printr-o viață altruistă. A doua jumătate a energiei creatoare atrasă astfel spre înalt, prin șira spinării, este un Foc spiritual spinal, Calea Înțelepciunii. Gradat, el se ridică tot mai mult și când atinge corpul pituitar și glanda pineală în creier, le face să vibreze, deschizând lumile spirituale și permițând omului să intre în comunicare cu zeii. Atunci acest Foc iradiază în toate direcțiile și-i impregnează tot corpul, toată atmosfera sa aurică, iar omul devine ca o Piatră Vie, a cărei strălucire o întrece pe cea a diamantului sau a rubinului. El este atunci "Piatra Filosofală".

Există și alte simboluri și similitudini luate din lumea chimiei și aplicate procesului de dezvoltare spirituală, care fac omul o Piatră Vie în Templul lui Dumnezeu. Dar am arătat destul în rândurile de mai sus rațiunea pentru care aceste învățături au fost ascunse într-un limbaj simbolic. Calea inițierii, totuși, este și a fost tot timpul deschisă oricui caută sincer lumina și acceptă să plătească prețul sacrificării lui însuși și să renunțe la plăcerile cărnii. De aceea, căutați Poarta Templului și o veți găsi ; bateți și ea se va deschide pentru voi. Dacă căutați rugându-vă cu fervoare, dacă bateți insistent și dacă lucrați nobil, veți atinge în timpul dorit scopul și veți deveni "Piatra Filosofală".

- Celibat și căsătorie -

Pentru a evita neînțelegerea, trebuie spus că această lecție nu este dată decât aspiranților-discipoli, care vor să devină Candidați ( în Frăția Rozicruciană - n. trad. ), pentru a le arăta rațiunea pentru care este necesar să trăiască o viață pură și castă. Prin urmare, lecția nu are relevanță și nu se aplică maselor, care nu au aspirații spirituale, și care sunt incapabile să limiteze pasiunile.

Rozicrucienii nu predică celibatul complet, nici măcar pentru cei mai elevați dintre ei ( inițiații - n. trad. ) și chiar consideră o datorie religioasă pentru Misticul Iluminat ( bărbat sau femeie ) să se unească cu un spirit cu care este în armonie. Dacă aspirantul întâlnește unul dintre aceste suflete și există posibilitatea de a păși în viață alături de un spirit fratern, și astfel împreună, să aștepte ocazia avantajoasă a procreării, atunci acest lucru trebuie încurajat.

Când un cuplu consacrat împlinește actul generării într-un spirit comun de aspirație, pentru a fi util unui Ego în așteptarea de a veni pe Pământ, când condițiile prenatale sunt din punct de vedere mental, moral și fizic pure, când copilăria acestui Ego se plasează într-o atmosferă familială de idei nobile și elevate, părinții, ca și copiii fac progrese minunate. Și cum marile suflete nu se pot naște din părinți nedemni, la fel cum apa nu coboară mai jos de nivelul său, ar fi într-adevăr, foarte rău pentru discipolii aspiranți să trăiască o viață întreagă în celibat, doar cu scopul egoist de a avansa personal, atunci când condițiile îi permit să se căsătorească. Mai mult, cheltuirea forței creatoare, în rarele perioade de viață când este legitim cerută pentru reproducere, nu poate aduce nici un prejudiciu grav dezvoltării spirituale întreprinse pentru a deveni Piatra Filosofală, rezultată din înțelepciunea sufletului. Prin asumarea cu responsabilitate a îndatoririlor pământești, cei doi vor depăși orice pierdere spirituală posibilă.

Deci, rozicrucienii ne învață, că atunci când căsătoria între persoane, care se limitează la folosirea funcțiilor creatoare în scopul unic al fecundării, acesta devine un act eminamente nobil și producător de mare progres moral. De aceea, aspiranții necăsătoriți trebuie să observe celibatul într-o manieră absolută, dacă vor să atingă perfecțiunea.


Copyright © july 2007