Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
și ale Catolicismului"


~ Capitolul IX - Armageddon : marele război și vremea ce va să vie ~

Tabloul descris în capitolul al cincilea arată că a fost un timp când Umanitatea trăia în pace și era sub conducerea lui Melchisedec, rege și preot. El era simultan, șef temporal și spiritual al Regnului Uman pe atunci, bisexual. De atunci, Umanitatea a fost divizată în două sexe, masculin și feminin, și tot de atunci, aceasta a fost așezată sub o dublă guvernare : a unui Rege ce conducea treburile temporale, preocupat de economie și politică, și de un Preot ( șef al clerului ), ce exercita autoritatea spirituală.

Așa cum Hiram Abiff, meșter artizan și Fiu al Focului era adeptul politicii, folosită de către toți Fiii lui Cain în a susține idealul masculin, tot așa, Fii lui Seth, reprezentând clerul, vor susține idealul feminin, întruchipat prin Fecioara Maria, Domnița Mării.

Prin urmare, Focul și Apa, Masculinul și Femininul, Biserica și Statul sunt elemente opuse unul celuilalt, aflate aproape într-un război etern, în care taberele au fost angajate chiar din momentul separării lor. Deși păcatul, chinurile, suferința și moartea domnesc în jurul nostru, și Umanitatea aspiră la Ziua Iertării, totuși, cele două tabere vor sta în acest veșnic conflict, până când vor fi unite în Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde bărbații nu-și mai batjocoresc femeile și nici femeile, soții. Va fi o nouă lume, unde domnește Christos, regele păcii, îndeplinind dublul oficiu al regelui și preotului, în ordinul lui Melchisedec, pentru binele tuturor.

Dar acest viitor cere perioade de despărțire, ce vor diviza lumea, țările, prin oamenii care le vor locui. Pentru a avea o idee despre acea lume și despre acea constituție viitoare a omului, este util mai întâi să se ia în considerare modul cum a evoluat omul care a generat situația actuală, aflată în conflict. Poate doar așa, vom avea o idee despre ceea ce ne rezervă viitorul.

Mesajul biblic și tradițiile oculte sunt de acord cu știința că a existat o epocă când obscuritatea domnea în profunzimile spațiului, iar materialele ce trebuiau să compună planeta terestră au fost adunate și puse în mișcare de către Ierarhiile Divine. Această perioadă a fost urmată mai apoi, de o perioadă de lumină, când noaptea obscură a materiei deveni o ceață de foc, când frigul spațiului și căldura planetei zămisliră o atmosferă de vapori, care în contact cu Focul Central, s-a risipit ca o ceață, îndepărtându-se de punctul de contact.

Când ceața a fost suficient răcită, ea recăzu sub formă de ploaie pe centrul ce ardea, de unde se evapora din nou. Şi aceasta continuă astfel, durând cicluri nenumărate, până când prin repetarea procesului de fierbere continuă a apei, începu să se formeze o crustă în jurul centrului inflamat. Pe aceste insule de scoarță în oceanul de foc, a existat o Umanitate posedând corpuri fizice solide, evident diferite de ceea ce avem noi astăzi. În perioada următoare ( Atlantă - n. trad. ), crusta deveni suficient de puternică pentru a acoperi tot nucleul interior. Umanitatea trăi în depresiunile pământului, în țara cețurilor a cărei densitate era atât de mare, încât respirația se făcea prin branhii asemănătoare cu cele ale peștilor, după cum se poate observa și la embrionul uman.

Când cețurile Atlantidei începură să se stabilizeze, anumiți strămoși dezvoltară plămâni embrionari și locuiră înălțimile cu mult înaintea tovarășilor lor. Ei rătăciră prin deșertul lumii, pe când țara promisă cum o cunoaștem noi astăzi, răsărea din cețuri mai rarefiate. În același timp, dezvoltarea plămânilor le-a permis să trăiască în condițiile atmosferei actuale. Între timp, alte două rase se nășteau în depresiunile pământului, după plecarea pionierilor. Apoi, o succesiune de inundații îi goni pe toți spre înălțimi. Ultimul diluviu a avut loc când Soarele, ca urmare a regresiei, intră în Semnul de Apă al Racului, aproximativ acum 10.000 de ani, după cum declară Platon din spusele preoților egipteni. Vedem astfel că nu există schimbări bruște de constituire sau de mediu pentru Rasa Umană, când începe o nouă epocă de activitate. Condițiile anterioare erau amestecate, pentru ca majoritatea indivizilor să se poată acomoda condițiilor noi. Chiar dacă schimbarea poate părea individului bruscă, adaptarea se producea totuși, la un mod absolut inconștient. Această adaptare se aseamănă cu metamorfoza broaștei, care din mormolocul apelor, devine locuitor al uscatului.

Astfel, Omenirea ieși din continentul Atlantidei pentru a trece la Vârsta Curcubeului Arian. Precum omida se transformă în fluture, tot așa și Pământul în acea Perioadă, se pregătea pentru constituirea Noii Galilei, unde va fi stabilit mai târziu, Regatul lui Christos.

Cât despre schimbările în constituția omului și a mediului, pot fi evocate condițiile trecute, așa cum sunt ele descrise în Biblie, care este în concordanță cu tradiția ocultă în principalele sale puncte. Acest Cer și Pământ Nou, sunt încă și în zilele noastre în formare.

Când Orologiul Celest a bătut, Soarele a intrat în regresie în Berbec, începu așadar, un ciclu nou și Vestea cea Bună a fost predicată de Christos. El spunea că Cerul Nou și Pământul Nou nu erau încă gata. El se adresa apostolilor săi astfel : "Unde Mă duc, voi nu Mă puteți urma acum, dar Mă veți urma mai târziu. Mă duc să pregătesc un loc pentru voi și voi reveni și vă voi primi". Mai târziu, Ioan avusese viziunea Noului Ierusalim, coborând din ceruri, și Pavel îi învăță pe tesaloniceni după cuvântul Domnului că "cei ai lui Christos vor fi la venirea Sa, ridicați pe nori pentru a-L întâlni, spre a rămâne veșnic cu El în veacul ce va să vie."

El ne vorbea despre Armonia Divină a lucrurilor, care a stat la baza tuturor tendințelor de dezvoltare a Umanității, tendințe manifestate încă din Perioadele anterioare.

Lemurienii trăiau aproape de nucleul incandescent al Pământului, atlanții locuiau în depresiunile puțin mai îndepărtate de centru. Arienii au fost alungați de diluviu spre înălțimile montane unde locuiesc acum, și, prin analogie, cetățenii epocii viitoare vor locui în spațiu.

Ştim însă, că și la om, corpul dens ( fizic - n. trad. ) este atras spre centrul Pământului. De asemenea, Pavel ne spune că : "carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția Cerurilor". Dar ne mai spune că avem și un "soma psuchicon" ( expresie tradusă din greșeală prin "corpul natural" ), un corp al sufletului, compus din eter, mai ușor decât aerul și care este prin urmare, capabil de levitație. Este așadar, haina Nunții de Aur, Piatra Filosofală sau Piatra Vie, despre care se vorbește în anumite filosofii vechi. Mai este numit și Sufletul Diamantin, căci acest corp este luminos, strălucitor și scânteietor, precum un giuvaer fără preț. A mai fost numit și "corp astral" de către alchimiștii Evului Mediu, din cauza posibilității acestuia, să călătorească în regiunile înstelate. Dar nu trebuie să-l confundăm cu Corpul Dorinței, pe care câțiva pseudo-ocultiști moderni îl numesc din greșeală "corp astral". Acest vehicul, corpul astral, va fi dezvoltat în final de către toată Umanitatea.

În perioada schimbărilor finale ale Epocii Ariene, însoțite de condițiile eterate ale Noii Galilei, noi toți, vom fi pionierii care își vor precede frații, așa cum o făcură în trecut, semiții originari, în decursul transformărilor ce aveau loc în Atlantida și pe Pământul Arian.

Christos vorbește despre aceste schimbări la Matei 11:12 : "Împărăția Cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea". Această traducere este incorectă. Ar fi trebuit să fie : "Împărăția Cerurilor a fost luată cu năvală ( în grecește acest cuvânt este "biaxetai" ) și năvălitorii pun mâna pe ea." Bărbații și femeile ce duc o viață sfântă și caritabilă pot deja să iasă din corpul carnal, intermitent sau permanent, reușind să parcurgă cerurile cu picioarele eterice, în serviciul Domnului lor, îmbrăcați în haina de nuntă eterată.

Această schimbare poate fi împlinită, dând curs unei vieți caritabile și în rugăciune, așa cum este ea de altfel practicată de către creștini, urmași ai Căii Fiilor lui Seth. Ceilalți au obținut-o urmând exercițiile specializate ale rosacrucienilor. Iată că programul de unificare al celor două curente este deja pus în mișcare.

Dar războiul dintre carne și spirit aduce întotdeauna durere în pieptul oamenilor, tot așa cum era și pe timpul când Pavel vorbea de sentimentele sale ascunse, mărturisind cum carnea luptă împotriva spiritului - fățiș sau prin spatele lui - și cum făcea tot felul de fapte, pe care nu vroia să le facă, în timp ce trecea cu vederea toate acțiunile bune pe care vroia să le facă.

Lupta nu va înceta niciodată pentru masonul mistic, până ce nu va fi învățat să construiască Templul care nu a fost ridicat de mâini omenești și care nu poate fi câștigat, până ce nu atinge al 18-lea Grad, care este Gradul Rosa Cruce. Este ultimul din cele 33 de grade, căci 3 x 3 = 9. Şi 1 + 8 = 9 ( 9 fiind cel mai înalt grad din Misterele Minore ). Cel care a străbătut acest Grad al Ordinului Mistic, este un adevărat "fiu al văduvei din Nain" ( în engleză "nine" sau "9" ), pregătit să fie ridicat prin acțiunea Leului lui Iuda la Regatul Cerurilor (Apocalipsa 5:5), pentru a primi răsplata meritată : "Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune ; intră întru bucuria domnului tău" (Matei 25:21), căci "Pe cel ce biruiește îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu și afară nu va mai ieși" (Apocalipsa 3:12). În acest moment, a devenit nemuritor, eliberat din ciclul nașterii și al morții.


Copyright © july 2007