Scoala Solomonara - Phal(erae) Mad(et)


Valentin S. Vârtan
"Phal(erae) Mad(et)"


3. Tinctura Magister

Orice lucru din Natură are un aspect întreit. Cel mai înalt aspect al Alchimiei îl constituie transformarea viciilor în virtuți prin focul iubirii binelui, prin purificarea minții, prin suferință și prin înălțarea principiului divin al omului deasupra elementului animal al sufletului său. Semnul în numele căruia lucrează adevăratul alchimist este Crucea. Omul stând drept în picioare printre frații săi din regnul animal, își extrage elementele materiale din pământ ( ca plantele ) și pătrunde cu sufletul lui printre forțele elementare ale Naturii, care fac ca natura lui umană să sufere și să moară în acel trup. În acest fel, natura lui superioară se înalță deasupra creației animale în atmosferă, până cuprinde cu brațele, Universul.

Așadar, chimia descompune și recompune substanțele materiale în anumite proporții. Ea poate purifica substanțele simple de toate elementele străine, dar întotdeauna va lăsa elementele primare neschimbate. Alchimia însă, schimbă caracterul corpurilor simple și le înălță la o stare superioară de existență. Pentru a controla această putere este nevoie numai de muncă manuală și de o anumită îndemânare artistică. "Nici stofele, nici hainele nu sunt create de Natură". Chimistul imită Natura, artistul o depășește. Zugravul este un alchimist, iar Pictorul este un Maestru Zugrav. Omul conține esența elementelor în corpul fizic, sufletul stelelor în corpul vital, iar viața în Spiritul Divin.

Trebuie amintit că și elementele au trei naturi asemănătoare care dau numărul, greutatea și măsura lor. Sănătatea substanțelor există câtă vreme cele trei însușiri își păstrează proporția normală sub aspect calitativ și cantitativ. Boala elementelor apare când această proporție se schimbă și devine anormală. Aceste trei lucruri se numesc metaforic : Sulf, Mercur și Sare, ele fiind acționate de către un al patrulea principiu, viața. De obicei, ochiul nostru material nu vede cele trei principii, ci doar unul și adesea pe cel mai grosier, ca și cum omul ar fi reprezentat doar de o sumă de haine. Omul interior, care este cel adevărat și esențial, ajunge să fie cunoscut doar după trecerea unui timp și după ce-l cunoaștem prin observație, vorbe, fapte ... Apoi hainele devin o iluzie, care nu-l mai reprezintă aproape deloc. Dacă omul nostru se îmbolnăvește și moare, cele trei substanțe se despart ( om fizic, om vital și om spiritual ), iar corpul grosier intră în putrefacție.

Materia anorganică este alcătuită asemănător celor descrise anterior. Focul invizibil se află în Sulf, elementul solubil ( vital ) în Sare, iar elementul volatil ( sufletul ) în Mercur. Focul arde, mercurul face fum, sarea rămâne în cenușiă, dar atât timp cât materia este vie, nu există nici foc, nici fum, nici cenușă.